Sfanta Pelaghia

Sfânta Pelaghia din Tars  a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305),  fiind fiica unor păgâni de neam bun si bogat. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El, s-a botezat şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinîndu-şi toată viaţa Domnului.  Imparatul a fost captivat de frumusetea Sfintei Pelaghia si a incercat sa o convinga sa renunte la religia ei, promitandu-i toate bunurile de pe pamant daca ii va fi sotie.  Refuzand propunerea imparatulului,  a fost arsa de vie in vapaia focului aprins intr-un vitel de metal.  

"Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește/mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre." (Troparul Sfintei Pelaghia)